1.Kebabul

Vine în diferite forme și a fost creat de otomani, fiind preparat inițial pe orizontală, din carne de miel, porc sau pui. De-a lungul timpului însă carnea a început să fie așezată pe verticală pentru a se învârti pe rotisor. Este consumat nu doar în Turcia, ci și în Europa, Canada și Australia, fiind iubit de mulți pentru gustul său, prospețimea și rapiditatea cu care este preparat. Este o variantă mai proaspătă a clasicelor preparate de fast food.

2.Lokum

Sau Rahat Lokum este ceea ce în România este cunoscut sub numele de "rahat" (și nu în sensul peiorativ). Desertul turcesc gelatinos a fost creat tot în timpul Imperiului Otoman și s-a răspândit în toate teritoriile cucerite de aceștia. Rahatul turcesc este făcut în mare parte din curmale, fistic, alune de pădure sau arahide mărunțite și înconjurate de gelatină, deși e foarte comună și varianta cunoscută în România, exclusiv gelatinoase, de obicei aromatizate cu apă de trandafir, fistic, pergamută sau lămâie.

3.Există o teorie cum că rețeta de baclava turcească este de fapt o adaptare a tortului "placenta" (plăcintă) al romanilor din secolul 2 Înaintea Erei Noastre. Cea mai veche mențiune a baclavalei așa cum este preparată în prezent este din secolul 15, când Sultanul Imperiului Otoman obișnuia să servească această prăjitură în timpul Ramadanului. Baclavaua este făcută din aluat de foietaj, uneori umplut cu nucă, alteori cu fistic sau gol, însiropat în miere și cu fistic măcinat presărat peste.  

În ciuda faptului că hainele naționale turcești a absorbit standardele occidentale cât mai aproape mărginit de țările occidentale, aceasta nu a împiedicat să păstreze îmbrăcămintea populară tradițională din Turcia influența occidentală agresivă, păstrând identitatea. Luați în considerare elementele de bază ale hainelor turcești. Portul popular turcesc era compus din: pălărie rotunda, cămașă, caftan, pantaloni, turban și iminei la bărbați, iar la femei era compus din val, colier, cercei, sutien, salvari, coroniță pusă pe frunte și iminei. În prezent este altfel (tot cu un colier, salvari și iminei), dar din rochie, cămașă, sort, pălărie și pantofi.

Nașterea reprezintă prima și cea mai importantă etapă din viața omului. Indiferent de religie sau cultură, nașterea unui copil este marcată prin diferite tradiții și obiceiuri. În mediul rural, dacă nașterea avea loc acasă, era asistată de moașă și cumnatele femeii. Înainte de naștere, muezinul striga chemarea la rugăciune. Acestei rugăciuni i se spune ezan-i ferah (chemarea la rugăciune pentru liniște). În estul Anatoliei, după ce se năștea copilul, i se tăia cordonul ombilical și era îngropat în locul de unde se dorea să fie legat destinul copilului. Dacă se dorea ca acel copil sa învețe multă carte, era îngropat lângă zidul școlii. În alte regiuni din Turcia, cordonul ombilical se îngropa la rădăcina unui trandafir, în curtea unei geamii sau în împrejurimile casei.

Tradiţiile turceşti provin în mare parte din cea mai răspândită credinţă locală - islamul. Tot ce are nevoie un musulman adevărat, pentru religia sa, este scris în Coran, care a fost creat de proorocul Mohamed, idolul tuturor musulmanilor. O importantă parte a acestei religii este islamizarea întregii planete. Musulmanii se chinuie să îşi răspândească religia pe întregul glob pământesc, deoarece cred că atât timp cât nu este convertită toată populaţia la religia lor, pacea globală nu poate exista. Această convingere stă, de asemenea, la baza aşa numitului Război Sfânt şi a terorismului.

Un musulman adevărat nu va mânca niciodată mici cu o bere rece, deoarece religia lui îi interzice carnea de porc şi băuturile alcolice.

Femeile care trăiesc în credinţa islamică au în comparaţie cu europencele o poziţie, care nu este deloc de invidiat. Acestea trăiesc în ascultare permanentă, în umbra bărbaţilor lor. Dacă se întâmplă să întâlniţi o femeie singură pe stradă, aceasta va fi, mai mult ca sigur, acoperită de la cap până la călcâie.Îmbrăcămintea şi interdicţiile la care le obligă religia islamică, le limiteaza viaţa de zi cu zi.

Căsătoria este o obligaţie pentru musulmani. Iar o persoană de altă religie nu are voie să se căsătorească cu o musulmancă, în timp ce un musulman are dreptul de a se căsători cu o femeie de altă religie. Totuşi aceasta este apoi obligată să se convertească la islam, iar copii ei sunt automat consideraţi a fi musulmani. Băieţii sunt consideraţi a fi mult mai importanţi în această societate. Caracteristică este şi circumcizarea băieţilor cu vârsta între 6 şi 12 ani, ritualul fiind considerat ca foarte important. Căsătoriile sunt, de asemenea privite ca evenimente majore, fiind normal ca nunta să dureze câteva zile, iar numărul de musafiri să depăşească ordinul zecilor.

Un musulman nu are voie să renunţe la credinţa sa. În acest caz, legea islamică, îl va pedepsi cu moartea.