JAPONIA

Țara Soarelui Răsare

Japonia este țara cu unele dintre cele mai frumoase tradiții și obiceiuri.

Ceremonia ceaiului

Ceremonia ceaiului (茶の湯 chanoyu, 茶道 chadō sau sadō în japoneză) este un ritual tradițional influențat de budismul Zen prin care ceaiul verde matcha (抹茶) - sau "roua prețioasă lichidă" - este preparat într-o manieră ceremonioasă de către o persoană inițiată și servit unui grup mic de oaspeți într-o atmosferă liniștită. În esența sa, ceremonia ceaiului reprezintă expresia sintetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze.

Tradiţia japoneză de a bea ceaiul datează din secolul al IX-lea; ritualul oficial al ceaiului s-a dezvoltat în secolul al XIII-lea. Ritualul implică prezenţa unui maestru al ceaiului, ceşti speciale de ceai şi un ambient deosebit. Multe dintre cele mai importante hoteluri din marile oraşe, inclusiv Hotelul Imperial, Hotelul Okura şi Hotelul New Otanai (toate din Tokyo) oferă experienţa ceremoniei ceaiului turiştilor. Întreaga experienţă durează undeva la 20 de minute, dar în unele situaţii poate dura şi până la 2 ore.

Ikebana este tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite principii, arta aranjamentelor florale în stil japonez, arta tablourilor vii.

Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos prezent de-a lungul istoriei în universul spiritual japonez.

Aranjarea florilor este o expresie a vitalității, a competiției neîntrerupte dintre viață și moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte indispensabilă a interioarelor japoneze. Plăcerea pentru aranjarea florilor caută să exprime pacea sufletească, echilibrul din natură și al naturii cu omul. În aranjamentul florilor se urmăresc câteva reguli specifice și necesare cum ar fi forma imperfectă, neregularitatea, înfățișarea simplă, săracă, dar în același timp delicată și fragilă.

Principii de bază

Potrivit unei anumite concepții estetice, aranjamentul nu trebuie să copieze natura, ci să o corecteze. Sunt folosite tulpini, ramuri desfrunzite, frunze cu un contur deosebit. Aranjamentul simplu este preferat unui buchet bogat.

Asimetria este absolut necesară pentru ca un aranjament Ikebana să fie atractiv. Japonezii consideră mai interesant un copac îndoit, răsucit, scorburos decât unul crescut normal.

Legătura dintre om și natură este redată prin trei linii, care simbolizează cerul, omul și pământul. Cea mai importantă este reprezentată de ramura cea mai înaltă, care semnifică cerul. A doua ca importanță este ramura mijlocie ce simbolizează omul. Ea trebuie așezată oblic în vas, iar lungimea ei trebuie să acopere trei pătrimi din prima ramură. A treia linie este cea mai scurtă și trebuie așezată în partea din față a aranjamentului. Cele trei linii par să pornească din același loc.

Festivaluri

Unul dintre cele mai impresionante festivaluri dedicate naturii, organizat în fiecare primăvară îl constituie Festivalul înfloririi cireșilor în Japonia. Florile de cireș simbolizează metaforă efemerității vieții, de la mugurii florilor care prezintă nașterea, înflorirea care relevă tinerețea și maturitatea, la ofilirea acestora reprezentând bătrânețea urmată de trecerea în neființă.

"Obiceiul ieșirii la picnic la acest festival își are rădăcinile la începuturile anilor 700 (perioada Nara). Inițial era permisă doar elitei Curții Imperiale însă bravii Samurai din perioada Edo au răspândit-o repejor în întreagă societate."

Festivalul Gion

Evenimentul se petrece anual în luna iulie în orașul japonez Kyoto, fiind organizat de templul șintoist, Yasaka. Festivalul are o importanță majoră pentru locuitorii Kyoto, care cred că sunt protejați de către zeitățile templului.

Kodo

Această tradiție reprezintă o ceremonie japoneză de apreciere a lemnului parfumat și este una din cele trei arte tradiționale estetice.

Căsătoria

În timpul depunerii jurămintelor, cele două familii prezente sunt așezate față în față. La terminarea ceremoniei, cei doi tații își prezinte membrii propriei familii. Una dintre piesele importante ale ritualului de nuntă japonez este consumarea celor nouă cupe de sake, după care cuplul este considerat unit.

Mâncarea japoneză

Shirumono sunt supele, care sunt de două feluri: sumashijiru (o supă clară) și misoshiru (din pastă miso). Ingredientele pot fi pește alb, diferite moluște și crustacee (creveți etc.), tōfu (un fel de pateu fără miros făcut din fasole soia), carne de pasăre, alge marine etc.

Yakimono sunt mâncăruri fripte (pește, moluște și crustacee , carne, zarzavaturi).

Nimono sunt mâncăruri fierte (condimentate cu sare, sos de soia, sake, mirin, zahăr, oțet etc.).

Agemono sunt mâncăruri prăjite în ulei. Cele mai cunoscute sunt tempura (pește, zarzavaturi etc. împachetate în aluat nefermentat înainte de prăjire), karaage (ingredientele - deseori carne - sunt acoperite cu făină sau amidon de arorut Maranta arundinacea) sau tatsuage (carne de pasăre condimentată cu sos de soia și sake înainte de prăjire).

Mushimono sunt mâncăruri gătite cu aburi. Cea mai cunoscută mâncare este chawan mushi. Alte mâncăruri din această categorie sunt shiomushi (condimentate cu sare) și sakamushi (condimentate cu sare și sake).

Cultura manga

Manga (漫画) este cuvântul japonez pentru benzi desenate (uneori folosindu-se de asemenea și komikkuコミック). În afara Japoniei, termenul este utilizat strict pentru benzile desenate de origine japoneză.De obicei aceste desene cuprind fețe cu ochi si personaje cu capete imense(caricaturi).

Manga este creată dintr-o mixtură între arta japoneză ukiyo-e și stiluri străine de desenat, și a preluat forma prezentă la puțin timp după cel de-Al Doilea Război Mondial. Constă în principal din desene alb-negru, în afară de coperți și câteodată primele câteva pagini; în unele cazuri, este colorată integral. Manga-urile sunt desene realizate pe secvențe, așa cum sunt benzile desenate americane. Primele astfel de scroluri în care regăsim desene combinate cu text pentru a spune o poveste au apărut, într-adevăr, în Japonia medievală, însă erau lucrări produse pentru elite, nu pentru mase. Abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea apar primele forme de manga.Manga-urile iau acum forma unor cărți pentru adulți unde textul era ajutat de imagini pentru a completa povestea. Aceste volume se numeau kibyôshi și cuprindeau o serie extrem de variată de subiecte și genuri cum ar fi umorul, drama, fantasy etc. Aceste volume erau extrem de populare, însă, din cauza cenzurii impuse de guvernul japonez, kibyôshi dispar. Deși există multe asemănări între kibyôshi și manga, cele dintâi lucrări nu sunt considerate ca fiind singurul strămoș pe care îl are manga. Un strămoș mai direct al manga-urilor moderne sunt benzile desenate americane.

pre deosebire de SUA și Europa unde benzile desenate erau considerate ca fiind adresate copiilor, idee de care se încearcă o detașare în ultimi ani, în Japonia manga-urile s-au adresat unor variații de vârstă mai largi, ajungând să fie citite atât de copii și adolescenți cât și de adulți, creându-se astfel edituri specializate adresate unui public țintă. Denumirile japoneze pentru aceste categorii de vârstă au ajuns să fie folosite și în occident în privința manga-urilor, ele fiind următoarele:

Kodomo - adresate copiilor

Shōjo - tinere fete și adolescente

Shōnen - băieți și adolescenți

Datorită acoperirii unui sector mai mare de piață, seriile manga au ajuns să dezvolte un număr mare de subiecte și teme, dintre care câteva dintre cele mai des întâlnite sunt:

AcțiuneAventurăRomanceSport și jocuri - întreceri sportiveDrame istoriceHorrorScience fiction și fantezieMisterComedie